www.sapanta.ro
"Drumul lung spre Cimitirul Vesel"
FESTIVAL
INTERCULTURAL LA SAPANTA MARAMURES
96 DE FORMATII, TARAFURI SI INTERPRETI !
Compozitorul irlandez Shaun Davey va prezenta la Sapanta o suita muzicala avand ca texte epitafurile din Cimitirul Vesel
Sambata, 14
august
Orele 12:00 – 20:00: ateliere de creatie si invatare: olarit (ceramica)
– mesterul Brunar Tanase si familia, cioplit in lemn – mesterul stefan si
mesterul cioplitor Pupaza, tesut, dans maramuresean, muzica traditionala –
Aromanii Farseroti.
Ora 21.00 – concert extraordinar: „Voices from Merry
Cemetery” – suita muzicala compusa de Shaun Davey, pe textele
epitafurilor din Cimitirul Vesel. Interpreteaza: corul barbatesc al Facultatii
de Teologie din Sibiu, un cor mixt din Maramures, o orchestra de camera
romaneasca, instrumentisti alesi dintre cei mai buni muzicieni traditionalisti
ai Irlandei si autorul insusi.
Duminica, 15 august
Ora
10.00-12.00 –
Sfanta Liturghie.
Participa un sobor preoti cu 2 coruri religioase. Corul Facultatii de Teologie
Bucuresti (80 de coristi) si
corul
barbatesc al Facultatii de Teologie din Sibiu
(50 de coristi)
Ora 15.00 – recital Gheorghe Turda si invitatii lui:
Dumitru Farcas, Anghelina Timis Lung, Irina Loghin, etc..
Ora 18.00 – Muzica irlandeza fata in fata cu muzica
traditionala romaneasca
Shaun Davey & Grigore Lese si invitatii lor: Grupul Iza, Aromanii Farseroti,
Rapsozii Gorjului, Fanfara din Bucovina, Mambo Siria, Rita Connolly, Liam
O’Flynn, Seamus Begley, John Brian Masterson, Ian Roderick Mcvey, David Simon
Brophy, Neil Martin, Gerry O'Beirne, Noel Eccles, Alyth Catriona McCormack.
Evenimentul se va petrece la intrarea in Sapanta intr-o gradina cu nuci, unde s-a construit un sat de vacanta cu casute in stilul tradidional al caselor vechi de Maramures
Organizatori:
Parohia Ortodoxa Romana Sapanta, preotul Grigore Lutai si Primaria Sapanta, primarul Grigore Turda impreuna cu Consiluil Local.
Lemnul pentru Maramures a insemnat dintotdeauna caldura, locuinta si unelte. Din lemn si-au faurit maramuresenii casa si biserica, plugul si moara, uneltele si tacamurile. Dar lemnul a mai fost si inca mai este suportul ideal pentru manifestarea geniului artistic al oamenilor de aici.
Intr-un singur loc in Maramures insa, lemnul prelucrat artistic, a capatat valente noi prin acoperire cu vopsea. In Sapanta.
Undeva prin 1935, Stan Ion Patras, pe atunci un anonim sculptor in lemn, dotat si cu harul poeziei, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Sapanta. Din acel moment viata sapantenilor a intrat in nemurire fiind imortalizata cu dalta, pe lemnul crucilor din cimitir. Pare socant sa vorbesti despre un cimitir ca despre o carte a vietii dar asta este azi Cimitirul Vesel. Un fel de arhiva, cu totul aparte, care pastreaza incrustate in lemn, povestile vietii sapantenilor. Si ca sa fie "vesel" acest loc trebuia sa fie un spectacol de culoare.
Stan Ion Patras, a facut ceva ce nu a mai facut nimeni pana atunci in Maramures: a adaugat lemnului culorile vietii si a transformat un loc de regula trist, intr-un vesel loc de meditatie si aduceri aminte. A transformat un cimitir maramuresan obisnuit intr-un adevarat mit.
Vestitul cimitir se afla in centrul comunei, la biserica parohiala. Veti gasi pe acest site fotografiile tuturor crucilor. Cimitirul are peste 800 cruci, monumente de arta populara care se constituie intr-un adevarat si complex muzeu in aer liber! Aici monumentele au infatisari si semnificatii aparte. Specificul acestui cimitir consta in crucile sale, sculptate in lemn de stejar, pictate si versificate prin incrustare. Culoarea de fond aleasa de Stan Ion Patras, este albastrul. Aceasta culoare, care da tonul caracteristic cimitirului, a fost numita albastru de Sapanta si este putin diferita de albastrul de Voronet. Esenta vietii celui disparut, este surprinsa intr-o imagine plastica sculptata in tehnica basoreliefului si vopsita in culori vii folosind vopsele pe baza de ulei.
Fiecare cruce are incrustat pe ea cate un epitaf scris in versuri scurte de doina. Cele mai multe epitafuri sunt scurte, in general fiind alcatuite dintr-un numar de versuri care difera intre 7 si 17. Sunt insa si cateva ale caror cuprins se intinde si pe versoul crucii si la acestea numarul versurilor se dubleaza. Versurile sunt simple, spontane si scrise in grai maramuresan, de multe ori gramatica fiind neglijata. Ele poarta insa o mare incarcatura de duh si har. Toate epitafele sunt definitorii. Fiecare cuprinde in cateva versuri numele si ceea ce a fost esential in viata celui de sub cruce. In acest fel, epitafele ne vorbesc despre oamenii din Sapanta, despre ce a fost bun sau rau in viata lor, despre meserii si pasiuni, de multe ori viciile capatand nuante hazlii. Fapte condamnabile de societatea conservatoare din satul maramuresan, sunt amintite cu mult umor, fiind astfel diminuata in mare parte latura lor negativa. Daca de exemplu, in viata de zi cu zi sotul care isi insala sotia este condamnat vehement, pe o cruce din Cimitirul Vesel, acest lucru ar ramane in umbra, datorita umorului generat de modul de alcatuire al versurilor. "Maniera naiva de tratare plastica si versurile insotitoare tradeaza un obtimism robust si o anumita veselie care au determinat pe unii cercetatori sa denumeasca cimitirul din Sapanta "Cimitirul Vesel" " ne spun George Cristea si Mihai Dancus in lucrarea "Maramures un muzeu viu in centrul Europei" publicata de Editura Fundatiei Culturale Romane in anul 2000. Cimitirul Vesel... acest nume este un unicat prin paradoxul sau, la fel ca si locul pe care il defineste. Cimitirul vesel este insa un fenomen mult mai complex, semantica numelui sau fiind destul de indepartata de continutul unui cimitir. Desigur pentru vizitatorul aflat la primul contact cu acest loc, cimitirul poate parea vesel. Personal, am avut aceeasi impresie, pana in ziua in care am luat parte la o inmormantare in acest cimitir. Am vazut atunci la oamenii implicati in eveniment, toate trairile obisnuite in astfel de imprejurari. Veti vedea in fotografiile facute cu acest prilej, intiparita pe fetele oamenilor, multa durere, suferinta muta si revolta in fata mortii care le-a rapit semenul. Nu era atunci, nu era de loc atunci un spatiu pentru veselie, cimitirul din Sapanta... Era un spatiu al durerii si resemnarii. Poate veselia adusa de culoare si versuri, mult timp dupa consumarea evenimentului, sa fie o razbunare indreptata impotriva mortii necrutatoare?
In epitafe sunt descrise de multe ori, drame si tragedii profunde. Aflam citindu-le, despre oamenii de elita pe care i-a dat Sapanta, despre feciorii Sapantei morti in razboaie, despre altii persecutati in timpuri de opresiune, sau despre morti in accidente tragice. Sunt descrise si cazuri cutremuratoare de cruzime, cum este cazul unui tanar decapitat sau al unei mame asasinata de propriul fiu. De multe ori, epitaful are un puternic rol moralizator. Am avut chiar impresia ca doza de adevar din unele, poarta ceva din proverbele pline de intelepciune regasite in folclorul romanesc.
Unele epitafe creaza stari de meditatie profunda, iar nota lor de umor este minima. "Aceste ganduri si sentimente sunt adanci si dureroase, curate si amare, duioase si grave, chinuitoare si consolatoare, sobre si triste. Dar oricum ar fi, ele raman funebre. Un asemenea cimitir mai poate fi numit vesel? " se intreaba Prof. Dr. Nutu Rosca in paginile dedicate Cimitirului Vesel din lucrarea sa monografica "Manastirea Sapanta-Peri", aparuta la Baia Mare in 2003. Tot Domnia Sa da un raspuns in continuare: "Trasatura caracteristica nu este veselia, ci aceea ca aici se pune mai presus viata decat moartea. Avem aici ideea pe care o mai intalnim in antichitatea romana. Romanii cand anuntau decesul cuiva nu spuneau ca acela a murit, ci anuntul il faceau prin cuvantul "Vixit" = A trait! "
Picturile de pe cruci ne arata scene definitorii din viata celui disparut. Culorile folosite sunt vii, iar oamenii pictati cu ele par la fel... Scena in care cel reprezentat in pictura isi practica meseria, canta sau coseste, danseaza sau taie porcul, merge pe bicicleta sau tese o cerga, toarce din caier sau framanta painea, i-au asigurat defunctului nemurirea. Atunci cand admiri o cruce din Cimitirul Vesel, daca inchizi pentru o clipa ochii, ti-l imaginezi pe cel despre care se vorbeste in epitaf plin de viata, mulgand oile, macinand la moara sau poate jucand la vre-o nunta!
Prin specificul sau acest cimitir este unicat in lume si face parte din patrimoniul cultural universal,aflandu-se sub egida UNESCO, iar la Simpozionul Monumentelor Funerare, care s-a tinut in Statele Unite ale Americii in 1998, a fost clasat primul in Europa si al doilea din lume dupa cel din Valea Regilor, din Egipt.
Din pacate acest muzeu in aer liber este expus intemperiilor vremii. Toate crucile sunt permanent amenintate cu degradarea. Lemnul retine umezeala si partea de jos a crucii incepe in timp sa putrezeasca. Inainte de a ajunge in acest stadiu insa, au de suferit mai intai picturile. Expunerea directa si neuniforma la razele soarelui decoloreaza vopseaua si o usuca. Acest fapt, conjugat cu alternanta cald-rece din timpul zilei si inghetul-dezghetul din timpul iernii duce la aparitia de fisuri in masa vopselei, fisuri ce favorizeaza patrunderea umezelii in suportul de lemn. Procesul de degradare este continuu si se accentueaza odata cu trecerea timpului.
Astfel, epitafele devin tot mai putin lizibile, iar vizitatorii nu mai pot cunoaste pe deplin valorile si sensurile profunde ale monumentelor.
Acest fapt atrage dupa sine necesitatea intretinerii continue a crucilor. Aceasta intretinere permanenta se poate face cu costuri foarte ridicate si cu un efort deosebit. Inafara de a face cunoscute lumii intregi valorile artistice si culturale din Sapanta, aceste pagini mai au si rolul marturisit, de a aduna fonduri necesare restaurarii si intretinerii Cimitirului Vesel. Cei care considera ca pot ajuta in vreun fel in acest sens, vor gasi informatii suplimentare in sectiunea "RESTAURARE" a siteului.
Aceasta descriere a Cimitirului Vesel se bazeaza pe experientele proprii pe care le-am avut in acel loc si pe informatii extrase din cele doua lucrari pe care le-am mentionat mai sus. In viitor voi veni cu completari si desigur vom publica pe site si parerile si experientele altori vizitatori sau cercetatori al acestui loc deosebit.
Dan Nichi, 23 Decembrie 2003.
Prin specificul sau acest cimitir este unicat in lume si face parte din patrimoniul cultural universal,aflandu-se sub egida UNESCO, iar la Simpozionul Monumentelor Funerare, care s-a tinut in Statele Unite ale Americii in 1998, a fost clasat primul in Europa si al doilea din lume dupa cel din Valea Regilor, din Egipt.
Din pacate acest muzeu in aer liber este expus intemperiilor vremii. Toate crucile sunt permanent amenintate cu degradarea. Lemnul retine umezeala si partea de jos a crucii incepe in timp sa putrezeasca. Inainte de a ajunge in acest stadiu insa, au de suferit mai intai picturile. Expunerea directa si neuniforma la razele soarelui decoloreaza vopseaua si o usuca. Acest fapt, conjugat cu alternanta cald-rece din timpul zilei si inghetul-dezghetul din timpul iernii duce la aparitia de fisuri in masa vopselei, fisuri ce favorizeaza patrunderea umezelii in suportul de lemn. Procesul de degradare este continuu si se accentueaza odata cu trecerea timpului.
Astfel, epitafele devin tot mai putin lizibile, iar vizitatorii nu mai pot cunoaste pe deplin valorile si sensurile profunde ale monumentelor.
Prezenta omului pe meleagurile Sapantene a lasat urme inca din epoca bronzului.Muzeul din Sighetul Marmatiei pastreaza vestigii arheologice din aceasta perioada, descoperite pe teritoriul comunei.
Sapanta a dat de-a lungul anilor multe nume de personalitati, care pot fi regasite in sectiunea de istorie a siteului.
Aici vom incerca o descriere generala a oamenilor din Sapanta si vom dezvolta aceasta sectiune, cu pagini personale dedicate atat oamenilor marcanti de azi cat si cu pagini personale ale unor tineri din localitate, care doresc sa se faca cunoscuti si sa caute legaturi de prietenie pe calea internetului.
Fara a avea pretentia ca ma pricep foarte bine, voi incerca sa descriu "sapantanul" asa cum l-am intalnit eu, in prea scurtele mele treceri prin localitate.
Primul lucru pe care l-am remarcat la oamenii din Sapanta a fost mandria. Intr-o vreme in care multi romani prefera din diverse motive sa-si lepede identitatea plecand prin tari straine si uitand in timp record sa foloseasca corect limba romana, oamenii din Sapanta sunt mandrii de apartenenta lor la aceasta comunitate. M-am bucurat enorm sa vad ca tinerii isi fac un titlu de glorie din a purta costumul traditional. Mandria de a fi sapantan am intalnit-o in privirile tuturor. Batrani sau tineri, sesizau imediat faptul ca eram strain de localitate si ma priveau cu un fel de superioritate care parea sa spuna: "tu nu stii..." Pe urma am vazut imediat ordinea si curatenia atat in locurile publice cat si in gospodarii.
Sapantenii sunt foarte comunicativi.Am intrat in vorba cu cativa localnici. Daca in primele momente a existat o oarecare retinere, dupa cateva schimburi de cuvinte, acestia au fost bucurosi sa-mi vorbeasca despre localitate, traditi, sau orice alta tema abordam.
De-a lungul timpului sapantenii au dat dovada de mult curaj si hotarare in pastrarea si afirmarea valorilor culturale si nationale. Aceasta hotarare este prezenta si azi si ce este foarte important, am gasit-o la multi tineri.
Ce am mai remarcat foarte usor, a fost pasiunea pentru frumos. "Cimitirul Vesel" este totusi pentru sapanteni, cimitirul.Adica locul unde se odihnesc mosii si stramosii lor si unde vor ajunge toti candva. Un cimitir este un loc conservator prin definitie, un loc al carui aspect general este foarte greu de schimbat. Orice schimbare inseamna o alterare a traditiei. Faptul ca o comunitate intreaga a acceptat atat de usor si repede ca arta mesterului Stan Ion Patras sa modifice radical aspectul cimitirului, ne poate spune multe despre dragostea pentru frumos a oamenilor din Sapanta.
Atat deocamdata. Volumul mare de date si documente pe care trebuie sa le procesez ma obliga sa pun punctul aici.Voi continua insa si voi publica si cateva interviuri cu oameni din Sapanta. Sper de asemenea sa primesc pe site si parerile unor oameni mai competenti decat mine.
Comuna Sapanta este una dintre cele mai vechi si mai importante localitati din Maramures.Primele atestari ale prezentei umane pe teritoriul comunei dateaza din era neolitica, din epoca bronzului. La Muzeul din Sighet sunt pastrate vestigii arheologice din aceasta perioada.
Cea mai veche atestare documentara este de la 30 Octombrie 1373. Numele localitatii (Zapancha), este mentionat in legatura cu un conflict legat de proprietati, intre boierii locali si colonistii sasi si maghiari adusi de regatul maghiar. In acea diploma se stabileste limita dintre teritoriul acordat colonistilor (care formeaza hotarul Campulungului) si hotarul Sapantei. Conflictul a durat mai mult timp si este mentionat in mai multe diplome maramuresene (Ioan Mihalyi de Apsa).
Boierii din Sapanta au luptat si in alte randuri pentru a-si pastra mosiile si unii dintre ei aveau mosii si in alte asezari din Maramures.Vechile diplome maramuresene inregistreaza o multime de familii nobile din aceasta localitate. Dintre acestea amintim familiile: Stan, Gherhes, Tivadar, Bosa, Finta, Giurgi, Nan, Pop, Stetcu, Sapantan, Tite, Holdis, Turda, Banc si altii.
Inca din acea perioada, Sapanta era o localitate importanta. Ioan Mihalyi de Apsa face referire in Diplomele maramuresene, la puterea economica a localitatii, amintind despre existenta mai multor mori de apa pentru macinatul cerealelor.Un document din 1404 aminteste o moara pusa in miscare de apele raului Sapanta, despre care Tit Bud precizeaza ca avea doua roti si apartinea Manastirii Sfantul Arhanghel Mihail din Peri.
Istoria localitatii este strans legata de activitatea Bisericii, preotii avand intotdeauna un rol de maxima importanta in viata comunitatii. Amanunte despre acest subiect vor putea fi regasite pe paginile acestui site in sectiunea de istorie a paginii dedicata Manastirii Sapanta-Peri.
De-a lungul timpului, principalele activitati economice ale sapantenilor au fost cresterea animalelor si cultivarea pamantului, activitati care marcheaza inca viata comunei.
In nordul extrem al Romaniei, in Tara Maramuresului, comuna Sapanta este asezata pe malul drept al Tisei in dreptul Vaii Tarasaului, aproape de confluenta raurilor Sapanta si Tisa. Pe D.N. 19, localitatea este situata la aproximativ 18 km distanta de municipiul Sighetul Marmatiei.
Sapanta este una din comunele mari ale Maramuresului. Comuna are hotar cu municipiul Baia Mare si localitatile Certeze(judetul Satu Mare),Remeti,Campulung la Tisa, Sarasau, Sighetu Marmatiei, Giulesti, si Ocna Sugatag. La nord Sapanta este marginita de raul Tisa, care desparte aici Romania de Ucraina. Suprafata comunei este de aproximativ 150 de kilometri patrati si cuprinde lunci, terase, dealuri si munti. Terenurile cultivate ocupa o suprafata de aprox. 600 hectare. Peste 417 hectare sunt ocupate cu livezi, 5561 hectare cu fanete si 7530 hectare cu paduri de foioase si conifere.
Asezarea este dominata de Piatra Sapantei, un o formatiune vulcanica impresionanta de raul Sapanta, care izvorase de sub varful Rotundu (1500m altitudine), printre stancile nordice ale Muntilor Ignisului si se varsa in Tisa la 228m altitusine. Cursul raului este de circa 20 km, destul de abrupt si traverseaza o zona impadurita. Albia raului este plina de bolovani mari.Cascada, frumusetea peisajului, accesibilitatea traseului (drum forestier modernizat), cat si posibilitatea de a practica pescuitul sportiv (pastrav, lipan, etc.) permit practicarea multor forme de turism. Cateva repere turistice care vor fi amplu tratate in sectiunea de turism a siteului sunt: Piatra Sapantei (941 m),Vf. Rotunzilor (1240m), cascada, izvoarele cu ape minerale, pastravaria, parcul dendrologic (ce inconjoara Manastirea Sapanta-Peri).
Casele sapantenilor sunt construite de-a lungul drumului si al strazilor si vailor laterale (Valea Sapantei). Gospodariile au gradini mari cu pomi fructiferi.Imense gramezi de mere rosii stivuite toamna pe verdele crud al ierbii din gradini, ofera privitorului un adevarat spectacol de culoare.
In vechime, teritoriul Perilor era o mosie a dinastiei voievodale a Dragosestilor.
Fara a avea o confirmare scrisa, se pare ca pe la inceputul secolului XIII, in localitatea Peri exista o modesta asezare monahala. Din aceasta sihastrie a luat fiinta manastirea din Perii Maramuresului. Ioanichie Balan spune ca "fara indoiala, in vatra satului Peri sau in apropiere, exista o mica sihastrie inca pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, intretinuta de inaintasii lui Dragos Voda, cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail, protectorul acestei familii boieresti". Intr-un studiu intitulat "SfantulGhelasie de la Ramet"' Inalt Prea Sfintitul Andrei Arhiepiscopul de Alba Iulia, vorbind despre Manastirea Ramet, arata ca "Traditia leaga intemeierea manastirii si de activitatea ieromonahilor Romulus si Ghenadie care, plecand de aici in 1215, ar fi pus temelia manastirii Sfantul Mihail din Perii Maramuresului".
In prima jumatate a secolului al XIV-lea, comunitatile isihastre din zona s-au grupat la sihastria Peri, pe care Dragos Voda si fratele sau Drag din Bedeu au inzestrat-o cu mosii si alte bunuri si au construit o biserica, purtand hramul vechii sihastrii: Sfantul Arhanghel Mihail. Manastirea astfel constituita, a cunoscut o remarcabila ascensiune si avea sa joace un rol important in istoria Bisericii Ortodoxe Romane din Maramures si din inca sapte tinuturi.
Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului in calitate de voievozi timp de 30 de ani. Dorind sa intemeieze la nord de Carpati o tara romaneasca independenta, dupa modelul Tarii Romanesti si a Moldovei, acestia au actionat ca pentru inceput cea mai importanta institutie a neamului romanesc de aici, Biserica Ortodoxa, sa nu fie supusa vreunei episcopii straine. La Constantinopol, au obtinut din partea patriarhului Antonie al IV-lea ridicarea Manastirii Sfantul Arhanghel Mihail din Peri la rangul de Stavropighie Patriarhala, cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din Maramures si a inca sapte tinuturi, devenind astfel pentru cateva secole, o puternica institutie a dreptei credinte. Egumenul Pahonie, ruda apropiata a lui Dragos Voda, a fost investit cu atributii episcopale.
Cele 8 tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavripighiei Patriarhale de la Peri au fost Maramuresul, Salajul,Arva,Ugocea,Beregul,Ciceul,Ungurasul si Almasul Bihorean.
La 13 August 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca prim episcop pe Simion Moldoveanul.
Manastirea Peri a devenit un adevarat centru de spiritualitate romaneasca. Aici a functionat o scoala teologica unde erau pregatiti preoti ce urmau sa slujasca in bisericile din acest spatiu romanesc. Calugari cu multa rabdare copiau caligrafic carti de slujba si de invatatura pentru preoti. Au fost de asemenea si calugari cunoscatori de limbi straine, care au facut traduceri de carti in limba romana. Intre acestea se numara si "Legenda Duminicii", care a fost tradusa in limba romana in anul 1391 si dupa parerea unor specialisti, acesta este cel mai vechi text scris in limba romana dintre cele care s-au pastrat si au fost descoperite. Aici au fost scrise renumitele Texte rotacizante.
Aici s-a trudit mult pentru introducerea limbii romane in biserica. Tot aici s-au tradus pentru intaia oara carti din Biblie. S-au pastrat dintre acestea Faptele Apostolilor, iar din Epistolele Sobornicesti Epistola Sfantului Apostol Iacob, Epistola soborniceasca intaia a Sfantului Apostol Petru, Epistola soborniceasca a doua Sfantului Apostol Petru, cele patru scrieri care au constituit cartea numita "Codicele Voronetean". Apoi s-a tradus Psaltirea Scheiana, Psaltirea Voroneteana si Psaltirea Hurmuzacki. Poate ca s-au tradus si alte carti, dar manuscrisele lor s-au pierdut.
"Mare si sfanta ramane aceasta lucrare de traducere, pentruca de atunci Dumnezeu a inceput sa vorbeasca in limba romana cu neamul nostru", ne spune Prof.Dr.Nutu Rosca in lucrarea sa monografica "Manastirea Sapanta-Peri" lucrare de referinta, din care am extras cea mai mare parte a informatiilor expuse pe acest site.
La manastirea Peri a existat si o tipografie, in care s-au tiparit cateva carti. Se stie ca in anul 1696 s-au tiparit aici in limba romana doua carti importante pentru biserici: Evanghelia si Molitvelnicul, de catre tipograful Svoipold Fiol. Tot atunci s-au mai tiparit trei lucrari in limba slavona: Bucvarul,Penticostarul si Triodul.
Existenta Manastirii Peri a fost curmata in anul 1703, in timpul rascoalei antihapsburgice condusa de Francisc Rakoczi al II-lea. Episcopul si calugarii au fost alungati, teritoriile si bunurile au fost confiscate de regimul maghiar, cladirile anexe au fost distruse, biserica a fost arsa din temelii iar zidurile ramase in picioare au fost demolate.
Ce nu au stiut atunci asupritorii, este ca un astfel de loc nu poate fi desfiintat... Chiar daca fizic au distrus cladirile, chiar daca oamenii au plecat in alte parti, acel lacas a ramas sfant in inima si constiinta romanilor si avea sa renasca din cenusa peste ani in Sapanta, la mica departare de locul unde vremelnic a vegheat la pastrarea tezaurului de credinta a poporului Roman!
Astazi, localitatea Peri este cuprinsa intre granitele Ucrainei. In dreapta Tisei, intr-un peisaj incantator cu multe livezi, localitatea Peri se invecineaza cu localitatile Apsa de Jos la est, Stramba la nord si Tarasul la vest. Catre sud, este marginita de raul Tisa, la mica distanta de Sapanta.
Speram ca in viitor sa putem publica fotografii din aceasta localitate. Daca cineva poate sa ne ajute cu astfel de documente
Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,Sapanta, Maramures, Maramuresan, Cimitirul Vesel, Manastirea Sapanta-Peri, Romania, manastire, mamastiri, lemn, biserica, wooden, monastery, church, the tallest, cea mai inalta, ethno, traditie, traditi, the Merry Cemetery, Stan Ion Patras, Lutai, gate, picture, icoane, photograph, Dan Nichi, Eco Media Tour, travel, guide, map, harta, harti,